Cel ce-aduce și el apă,
Când e focul stins de tot,
E-un lăudăros și-un leneș,
Un pierde-vară și un gureș,
Un netrebnic și-un netot.
El vrea s-apară patriot.

Pentru cei ce sar cu vorba,
Când nevoia a trecut,
Mai cinstit ar fi să șadă,
Să nu mai facă paradă;
Mai frumos să fi tăcut,
Să nu-ncurce și mai mult.

Cui nu-i poți da o-ndrumare,
Ascultată în vreun fel,
Lasă-l și te du mai bine,
N-are rost când n-ai cu cine.
Stai mai bine lângă el,
Poate te ia ca model.

Când stai lângă cel cuminte,
Mai mult taci decât vorbește!
Vorba-ți risipește gândul
Cum să potrivești cuvântul,
Dar tăcerea ți-l sfințește
Astfel că el dăinuiește.

Și trecut de ești la vârstă,
Nu greșești, dacă asculți,
Că nici într-o țară, astăzi,
De cuminți nu-i plin pe străzi.
Înțelepții nu-s prea mulți
Deși-i plină lumea de adulți.

Înainte de-a cunoaște
Nu cârti, nici lăuda.
Până nu știi întrebarea,
Mai verifică lucrarea
Nu zi „Nu” și nu zi „Da”
Și Domnul te va lumina.
Amin.
(Sâmbătă, 13 februarie 2021)